“Când intri  pe uşă să îţi laşă jobul şi problemele lui acolo” sunt cuvintele mamei spuse într-o seară când eram dărămată de tot. M-am uitat cu un ochi la ea şi în sinea mea mi-am spus nu are dreptate.Îmi place ceea ce fac şi uneori uit de tot prin…….munca:).
Uneori mă enervez , alteori sunt calmă dar este jobul meu. Puţini sunt cei care ştiu cu ce mă ocup, puţini sunt cei care ştiu că deşi ţip la ei când mă sună (sorry mama, tata şi alţii) o fac e moment de nervi. Ştiu uneori e nasol şi îţi vine să înjuri la greu dar trece.
Orice muncă are o responsabilitate. A mea este şi ea şi uneori mă termină psihic. Munca ta cum este?